Ma declar oficial nelamurita. Proportia ‘judecatilor”, “ironiillor”, “sarcasmelor”, “plangerilor” si “reclamatiilor” la adresa poporului roman, a lumii si a tot ce se intampla mai ales in tara asta e covasitoare fie ca mergi pe strada, dai drumul la televizor sau… intri pe “retele de socializare”.
Oamenii isi fac cruce cand trec prin dreptul bisericii si in secunda doi barfesc pe cineva, judeca sau pur si simplu injura si claxoneaza (fiecare dupa pposibilitati).
Frumusetea interioara – pe care fiecare dintre noi o are, nu-i asa – este inglodata – cu rare exceptii – sub un munte de comentarii la adresa altor oameni, a guvernarii, a conditiilor de trai sau mai stiu eu a caror motive de nemultumire.
Stirile despre mirifice piete de Craciun se impletesc macabru cu cele despre bugetul “nesimtit” ce ar putea fi alocat construirii Catedralei neamului sau despre violuri, sinucideri si arestari.
“Get a life!” – as vrea sa le spun tuturor, de la cersetorul care te injura cand nu-i dai, la prezentatorul de stiri in cautare de audienta – “si intelege odata pentru totdeauna ca numai de tine depinde sa fie una minunata!”
Ceea ce fac acesti oameni imi aminteste de conceptul “prezentatorului sportiv” care “traieste” fiecare meci de fotbal din fata unui microfon desi meciul se joaca la mii de km distanta…