Am o prietena pe care daca o intrebi cum rezolva o problema zice asa: “Vad eu… ma dau cu fundul de asfalt si tip pana ma vede si ma aude cineva si ma rezolva”.
Cand ti-e rau te duci la doctor, nu la supermarket sa ceri sa te consulte.
In viata de zi cu zi fiecare dintre noi stie – in mare macar – ce cauta si unde. N-am auzit sa mearga cineva la “mec” sa faca plinul de benzina sau la coafor dupa morcovi sau tigari.
Tine de “educatie” sa stii ce, unde sa cauti sau sa ceri.
De 25 de ani ne cerem “drepturile” in Piata Universitatii si n-as spune ca pana acum a iesit tocmai bine. Au murit oameni, au fost batuti, unii au promis demisia si altii chiar si-au dat-o insa nemultumirile s-au perpetuat.
E ca si cum ai avea gangrena si te duci la farmacista din colt sa-ti dea ceva pentru o zgarietura. Acum ne salveaza Goagal ca scrii acolo: picior umflat, vanat, din care curge o zeama, miros de hazna… search… si astepti.
Goagal nu zbiara la tine: “Du-te, boule, la doctor ca-ti cade picioru'” asa cum nici cei la care am cautat raspunsuri 25 de ani sau cei la care ne-am scuipat plamanii tipand nu ne-au anuntat ca lepra ne-a imbolnavit demnitatea si deci ne-a cazut nasul, unu-doua degete, un ochi sau o ureche.
Ne-am prins noi, cei surzi, orbi si anesteziati.
Si tipam la cineva sa ne faca bine… cineva care ne-a imbolnavit, nu ne-a vazut sau auzit si nici nu ne-a pus sa ne uitam in oglinda pentru ca nu i-a pasat si nici nu-i folosea.
In 1989 nu aveam acces la informatii dar azi nu e mai bine sa ne informam cine, ce si cum ne poate vindeca cu adevarat?
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339